Piața muncii
Provocări din ce în ce mai mari și mai diverse
Vrei să susții acest proiect sau să propui un indicator/subindicator nou?
Informația pe scurt:
Creșterea cererii de competențe digitale și adaptarea la noi modele de lucru: Digitalizarea accelerată a sporit nevoia de abilități tehnologice în diverse sectoare, iar munca la distanță și modelele hibride au devenit norme, influențând preferințele și așteptările angajaților. Totuși, lipsa forței de muncă calificate rămâne o provocare, mai ales în IT, sănătate și construcții.
Productivitate și presiuni demografice: România a atins o productivitate a muncii impresionantă, plasându-se pe locul doi în UE, fapt care contribuie la atragerea de investiții. În același timp, îmbătrânirea populației și emigrația continuă a tinerilor afectează stabilitatea pe termen lung, indicând nevoia de reintegrare a seniorilor și promovarea unor programe de recalificare.
Evoluții în șomaj și salarii: Rata șomajului s-a menținut stabilă, deși numărul locurilor de muncă vacante a crescut, mai ales în sectoare precum energie și servicii. Câștigul salarial real a crescut semnificativ în 2023, cu creșteri majore în construcții și transporturi, dar discrepanțele salariale persistă între sectoare, ceea ce afectează mobilitatea și echilibrul pieței muncii.
În 2023, piața muncii din România a continuat să se adapteze și să evolueze în fața transformărilor globale și a schimbărilor post-pandemice. Creșterea accelerată a digitalizării și-a pus amprenta pe cererea de competențe, accentuând nevoia de abilități digitale și tehnologice avansate în multe sectoare. Munca la distanță și modelele hibride de lucru au devenit mai prevalente, redefinind normele tradiționale ale mediului de lucru și influențând așteptările și preferințele angajaților.
Piața muncii s-a confruntat, de asemenea, cu provocări continue legate de lipsa forței de muncă calificate, în special în domenii cheie precum IT, sănătate și construcții. Emigrația lucrătorilor calificați a rămas o problemă, afectând capacitatea anumitor sectoare de a-și menține și dezvolta forța de muncă (vezi mai jos cifrele).
În acest context, guvernul și sectorul privat au intensificat eforturile de a crea programe de formare profesională și recalificare, încurajând totodată un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală.
Strategia guvernului de formare a adulților 2023-2027 are ca obiectiv general creșterea ratei de participare a adulților la învățare de la nivelul actual de 4,9%, la 12% până în 2027, prin intensificarea și îmbunătățirea ofertelor de învățare formale, nonformale și informale.
Competitivitatea României în context european și global este dată și de calitatea forței de muncă, și de nivelul competențelor care pot determina creșterea productivității, dar și de orientarea către locuri de muncă care aduc valoare mai mare.
De unde plecăm? Strategia României în intervalul 2015-2020 a fost ca minim 10 % din populația din segmentul 25-64 de ani să participe la programe de formare pt adulți. Implementarea Strategiei Naționale de Învățare pe Tot Parcursul Vieții (Lifelong Learning) era așteptată să deservească aproximativ 1,6 milioane de persoane între 2015-2020.
Din păcate, nu am trecut de 4,9 % din totalul adulților.
Acest 12 % de atins ar trebui abordat mult mai serios cu programe și acțiuni care să faciliteze accesul adultilor la forme de instruire, sa ofere instruire de calitate și relevantă intr-o relatie de parteneriat intre institutiile publice si cele private.
România a atins un reper semnificativ în Uniunea Europeană, plasându-se pe al doilea loc în ceea ce privește productivitatea muncii. Această realizare subliniază o îmbunătățire remarcabilă a eficienței forței de muncă și a calității managementului în diferite sectoare economice. Ascensiunea României pe această poziție reflectă investițiile în tehnologie, îmbunătățirea calificărilor angajaților și adaptarea la noi metode de lucru mai eficiente. De asemenea, indică o adaptare la cerințele pieței globale și o capacitate crescută de a concura pe piețele internaționale. Acest progres nu doar că sprijină creșterea economică a țării, dar contribuie și la îmbunătățirea standardelor de viață și la atragerea de noi investiții. Este un semn al dinamismului și al potențialului economic al României, demonstrând că putem juca un rol important pe scena economică europeană.
Pe acest subiect, Raportul Draghi Europe’s productivity challenge afirmă că Europa are nevoie de o creștere mai rapidă a productivității pentru a menține o rată de creștere sustenabilă în fața unor tendințe demografice nefavorabile.
Până în 2040, se estimează că forța de muncă a UE va scădea cu aproape 2 milioane de lucrători în fiecare an, în timp ce raportul dintre persoanele active și cele pensionate este așteptat să scadă de la aproximativ 3:1 la 2:1. Pe acest traseu, creșterea economică a Europei se va opri. Dacă UE ar menține rata medie de creștere a productivității muncii din 2015 de 0,7%, aceasta ar fi suficientă doar pentru a menține PIB-ul constant până în 2050. Într-un context caracterizat de niveluri istorice ridicate ale datoriei publice raportate la PIB, potențiale creșteri ale ratelor reale ale dobânzilor mai mari decât în ultimul deceniu și nevoi de cheltuieli tot mai mari pentru decarbonizare, digitalizare și apărare, stagnarea creșterii PIB-ului ar putea duce, în cele din urmă, la niveluri nesustenabile ale datoriei publice și Europa ar fi nevoită să renunțe la unul sau mai multe dintre aceste obiective.
În luna mai 2024, rata șomajului în România era de 5,4%, o valoare considerată în gradul de normalitate, mai ales în contextul în care s-a menținut în jurul valorii de 3,3% pe parcursul ultimului an. De altfel, menținerea acestei valori arată o stabilitate a pieței muncii, fără fluctuații majore, ceea ce înseamnă că economia nu a suferit șocuri majore care să afecteze locurile de muncă.
O rată scăzută a șomajului reflectă o piață a muncii robustă și o cerere constantă de forță de muncă în diferite sectoare. Totuși, creșterea ratei șomajului poate indica faptul că economia românească are dificultăți în crearea și susținerea de locuri de muncă.
În ceea ce privește însă numărul locurilor de muncă vacante, în primul trimestru din 2024 acesta a fost de 35,000, în creştere cu 1700 față de trimestrul anterior.
În prima parte a anului 2024, cele mai mari rate ale locurilor de muncă vacante s-au înregistrat în producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (1,53%), intermedieri financiare şi asigurări (1,51%), respectiv în distribuţia apei, salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare și activităţi de spectacole, culturale şi recreative (1,36% pentru fiecare în parte).
În România, anul 2024 a început promițător, cu o tendință descendentă a numărului de șomeri, după ce trimestrul IV din 2023 a adus cu el cel mai scăzut nivel înregistrat vreodată în zona euro, cu o rată a șomajului la nivel european de 6,5%.
Astfel, în prima parte a acestui an, rata de ocupare a populației în vârstă de muncă a crescut cu 1.2% față de finalul anului 2023.
Totuși, dintre categoriile de vârstă cu cel mai mare număr de șomeri, prima este cea a tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani. Rata de ocupare pe acest segment, în primul trimestru al acestui an, a fost de 19,9%, reflectând provocările tinerilor când vine vorba de integrarea pe piața muncii. Printre cauze se numără lipsa de oportunități și locuri de muncă part-time sau inflexibilitatea pieței muncii.
În 2023, indicele câștigului salarial real, exprimat ca raport între indicele câştigului salarial nominal net şi indicele preţurilor de consum al populaţiei, a marcat o nouă ascensiune, ajungând la 233,8%.
Potrivit datelor INS, costul mediu lunar al forţei de muncă în anul 2023 a fost de 7.374 lei/salariat, ceea ce înseamnă o creștere substanțială, de 14,8% comparativ cu 2022. Acesta a crescut în majoritatea activităților economice, precum construcţii (+26,1%), transport şi depozitare (+21%), învăţământ (+20%), tranzacţii imobiliare (+18%) sau hoteluri şi restaurante (+17%). La polul opus, cea mai redusă creștere din acest punct de vedere s-a înregistrat în domeniul sănătății şi asistenţei sociale (+5,7%).
În 2022, România înregistrase o ușoară scădere a indicelui câștigului salarial, marcând o abatere de la tendința de creștere observată în ultimii ani. Această scădere fusese influențată de mai mulți factori, inclusiv de fluctuațiile economice globale și de presiunile inflaționiste, care afectaseră puterea de cumpărare și, implicit, câștigurile reale ale angajaților.
Permise de muncă
Sursa datelor: Inspectoratul General pentru Imigrări
România este pe primul loc în UE în ceea ce privește cetățenii UE care trăiesc în altă țară, având aproape 3,2 milioane de cetățeni români care locuiesc în alte state UE.
Acest lucru ne duce către nevoia valorificării seniorilor acordându-le prin locuri de munca part time sau dedicate, roluri în societate care să îi facă utili și care să le ofere un sens în viață. Avem nevoie de programe la nivel național de reinstruire sau calificare, care să le permită să devină activi în piața muncii. Flexibilizarea relațiilor de muncă este un alt element cadru pentru astfel de măsuri necesare în piața muncii.
Numărul total de emigrări din România este în scădere, în 2022 ajungând la 202.000 de persoane/ an după un vârf în anul 2017, de aproape 250.000 de persoane.
În același timp, la finalul anului 2022 România devine țara gazdă pentru aproximativ 13.000 de cetățeni care solicită șederea și cetățenia română, cei mai mulți provenind din Republica Moldova, urmată la mare distanță de Ucraina și Rusia.
Indicii demografici
În perioada de 20 de ani, între 1 ianuarie 2003 și 1 ianuarie 2023, populația totală a UE a crescut de la 431,2 milioane la 448,8 milioane, o creștere de 4%. În această perioadă, 18 țări din UE au înregistrat creșteri ale populației, iar 9 au raportat scăderi. Cele mai mari creșteri relative au fost înregistrate în Luxemburg (47%), Malta (36%), Irlanda (33%) și Cipru (29%), în timp ce cele mai mari scăderi relative au fost observate în Letonia (−18%), Bulgaria și Lituania (ambele −17%) și România (−12%). Cele mai mari creșteri absolute au fost înregistrate în Franța și Spania (ambele cu 6,3 milioane), în timp ce cele mai mari scăderi absolute au fost observate în România (−2,6 milioane), Polonia (−1,5 milioane) și Bulgaria (−1,4 milioane).
Romania a scăzut ca populație de la 21,6 milioane în 2003 la 19,05 milioane în 2023.
Populația României îmbătrânește, la fel ca cea a Uniunii Europene. Populația între 0-15 ani a avut un declin în ultimii 20 de ani, cu o ușoară creștere în 2020 și 2021, urmată de o scădere în 2022 și 2023
Speranța de viață a crescut de la 71 de ani (2003) la 76 de ani (2023), în România, dar sub media UE, care a crescut în același interval de la 81 de ani la 86,5 ani.
